Cum stă România la capitolul legi anti-corupţie? Global Integrity Report 2010

În data de 4 mai 2011 a fost lansat Global Integrity Report 2010. Acest index măsoară politicile şi practicile anticorupţie din majoritatea statelor lumii. Romania a obţinut 95 de puncte din 100 în privinţa cadrului legal în domeniul integrităţii şi anticorupţiei. Asta înseamnă că stăm foarte bine. În privinţa punerii în practică a legilor, scorul României nu mai este aşa generos: 64 puncte din 100. Astfel, Romania primeşte o medie de 79. Situaţia din România rămâne una bună dacă privim în ansamblul statelor lumii. Dacă ne raportăm la situaţia colegilor din U.E., stăm şi aici destul de bine: Cehia 74, Ungaria 73, Italia 78.

Comparativ cu 2008, situaţia este în mare aceeaşi: atunci România obţinea 80 de puncte în medie (97 cadrul legal şi 64 implementarea). Diferenţa de implementare a fost în 2008 de 34 iar în 2010 de 31. Şi în 2007 cifrele erau asemănătoare: scor general 81 (cadrul legal 96, implementare 65).

Referenţii pentru România au fost: 2007 (Cristina Guseth, Ioana Lupea, Lidia Moise, Marilena Stancu, Andreea Pora, Elena Iorga), 2008 (Suzana Dobre, Nicoleta Popescu, Ioana Avadani, Adrian Sorescu, Razvan Bobulescu, Dan Tapalaga, Laura Stefan, Bogdan Chiritoiu, Ionut Popescu, Vasile Marica, Adrian Savin), 2010 (Laura Ştefan, Otilia Nuţu, Cristian Ghinea, Sabina Fati, Ioana Morovan, Calin Emilian Hintea, Bogdan Chiritoiu).

Mai jos un citat din raportul despre Romania anului 2010:

Romania’s overall performance has changed little since Global Integrity’s previous assessment in 2008. Because of its compliance with EU accession mandates, Romania earns a sparkling rating for its overall legal framework in combating corruption. However, the implementation and enforcement of that legal framework leave much to be desired. Whistle-blowing measures in the public sector do exist, but they continue to be ineffective largely because of inadequate staffing and funding. The ombudsman office has very weak investigatory and prosecutorial powers, while law enforcement – a perennially problematic institution in Romania – is often politicized: “appointments are sometimes made not necessarily according to official rank and professional criteria, but to party loyalties.” As with many other countries, Romania suffers from poor accountability and transparency in political financing. The agency charged with monitoring party and individual candidate expenditures relies on voluntary self-reports rather than actively pursuing investigations and imposing penalties. Civil service oversight remains weak, including the ongoing challenge of political and nepotistic criteria factoring into hiring and firing decisions.

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

Bribery Act: noua lege anti-corupţie din Regatul Unit

În data de 01 iulie 2011 intră în vigoare în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord o nouă lege împotriva mitei - Bribery Act. Printre altele, legea creează o nouă infracţiune aplicabilă societăţilor comerciale:

o societate comercială poate fi condamnată penal în cazul în care un angajat al său oferă mită unei alte persoane cu scopul de a obţine sau de a păstra un avantaj comercial sau de afaceri în folosul respectivei societăţi comerciale.

Societăţile comerciale pot scăpa de condamnarea penală dacă arată că respectivul caz de mită este unul izolat şi că acestea au adoptat şi implementat proceduri interne adecvate prin care să îi împiedice pe angajaţii lor să ofere mită. Astfel, se recunoaşte că fenomenul corupţiei nu este doar o problemă a sectorului public, ci apare, de cele mai ori, la intersecţia dintre sectorul public şi sectorul privat. Din această perspectivă aşteptările şi regulile de integritate trebuie să fie similare pentru sectorul public şi sectorul privat.
Această prevedere legală are la baza 6 principii:

1. proceduri interne anticorupţie proporţionale cu riscurile de corupţie la care este expusă respectiva societate comercială;
2. Angajamentul conducerii societăţilor comerciale de a preveni corupţia şi de a crea o cultură organizaţională anti-mită;
3. Analiza periodică a vulnerabilităţilor interne şi externe la corupţie;
4. Due diligence pentru prevenirea mitei (i.e. cercetarea reputaţiei partenerilor de afaceri înainte de încheierea unui contract);
5. Informare şi formare profesională continuă (politicile şi procedurile interne de prevenire a mitei sunt cunoscute şi împărtăşite de toţi angajaţii);
6. Monitorizare şi evaluare periodică a procedurilor interne de prevenire a mitei.

Pentru cei interesaţi să afle mai multe detalii despre subiect, vă recomand un ghid realizat de Ministerul Justiţiei din UK (apasaţi aici).
Exemplul este deosebit de interesant pentru România şi din perspectiva modului în care se face legiferarea. Legea a fost adoptată în 8 aprilie 2010 şi intră în vigoare după mai mult de un an de zile timp în care a fost pregătită implementarea: procurorii şi judecătorii au fost informaţi şi instruiţi, mai multe ghiduri au fost elaborate şi publicate, societăţile comerciale au avut timp să îşi pregătească noile proceduri etc. Să nu ne amintim cum în Romania legi importante prin care se modificau taxe şi impozite (ex. legea bugetului de stat) au fost publicate în Monitorul Oficial după data de întâi a lunii dar au intrat în vigoare retroactiv începând cu data de întâi.
Sunt interesat cum s-au pregătit reprezentanţele din România ale corporaţiilor din UK pentru aplicarea acestei legi. Ar fi interesant un schimb de experienţă pe o astfel de temă între sectorul privat şi cel public din România.
Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.