De ce m-am hotarât să îmi fac blog?

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.


blogul

De multe ori, am opinii diferite de cele ale analiștilor și comentatorilor evenimentelor politice ale zilei. Unii, cu bună știință, doresc să manipuleze publicul și folosesc sofisme sau jumătăți de adevăr. Cred ca este nevoie și de gândire critică și că opinia majorității nu este, întotdeauna, cea corectă. Vă invit sa comentați temele de interes public și să încercăm împreună să găsim repere și principii pe baza cărora să ne întemeiem judecățile.

3 evenimente m-au determinat să deschid acest blog.

1. Uninominalul
Argumentul (pe care îl consider mai mult decât îndoielnic) că poporul vrea votul uninominal. Am deschis și un sondaj pe această temă la care vă invit să participați. Motto-ul blogului vrea să sugereze că nu există o vointă a poporului, unică și eternă.

2. Scandalul D.T. Remeș.
Pe lângă evidentul și jenantul situației, am asistat la o mostră pură de manipulare cu largul concurs al unor persoane de bine din TVR. Filmul a fost denumit ”Flagrant” cu toate că, în realitate, nu a fost nici un flagrant. Flagrant ar fi fost dacă procurorul de caz i-ar fi întâmpinat pe cei doi la masă pentru o scurtă percheziție. Astfel, cei 15 mii ar fi fost pe deplin dovediti. Nici o lege nu îl împiedica pe procuror să îi ”ridice” (cu toate că în seara filmului, la Realitatea TV, foști procurori se străduiau să ne convingă că legea răspunderii ministeriale îl împiedica pe procurorul de caz să purceadă la flagrant - situație care ne arăta fie calitatea profesională a celor doi foști procurori, fie intențiile lor). Astfel, apare prima mare întrebare: de ce nu s-a realizat flagrantul de către procurorii DNA dacă totul era atât de clar pe cât lasă să se înțeleagă montajul TV... R? Opinia mea este că imaginile cu Remeș reținut pentru nu știu ce bănuieli nu ar fi fost la fel de puternice ca cele cu Remeș complotând (iar dacă procurorii nu ar fi găsit bani în plicul ala, vă dați seama ce ar fi ieșit). Oricum, ce folos ar mai fi avut, pentru campania electorală de anul acesta, condamnare legală, peste doi ani, pentru corupție, a unui fost ministru. Așa, procesul și sentința s-au consumat rapid, la televizor, cu urmări previzibile la urna de vot.
Apoi, filmul a fost un colaj de imagini video și înregistrări telefonice. Cineva s-a chinuit să facă montajul după un anumit scenariu și nu, cum s-a lăsat să se creadă, a scăpat un CD de la dosar în curte la TVR. Cineva a stat să monteze imaginile special pentru a fi preluate de TVR. Astfel se naște cea de-a doua mare întrebare: cine a realizat montajul filmului și l-a trimis la TVR? Până acum nu am auzit să se fi declanșat o anchetă și să fie cineva găsit vinovat. Așa că, în nume personal, voi trimite o scrisoare la SRI, DNA, PICCJ, Administrația Prezidențială pentru a-i ruga să realizeze o anchetă internă cu privire la scurgerea filmului. Vă voi ține la curent. O întrebare ajutătoare ar fi: cine câștigă cel mai mult din difuzarea de către mass-media a filmului?
Mă întreb cum de profesioniștii de la TVR nu și-au dat sema că sunt folosiți într-un joc politic? Sau... Dacă ne gândim la cine a preluat, la TVR, materialul spre difuzare, lucrurile devin mai clare și răspunsul devine ... sau. Imediat voci apropiate actorului câștigător au invocat confidențialitatea surselor jurnalistului. Foarte corect dar cum rămâne cu telejustiția și intoxicarea publicului, altfel ... în interes public.

3. Curentul PD
Ceea ce a pus capac si a determinat nașterea blogului este fițuica care a fost distribuită ieri, 30 octombrie 2007 în București (și probabil în țară, aștept vești de la voi). Încă de dimineață o armată de oameni ofereau gratuit ziarul ”Curentul”. Vreo promoție, mă găndesc! Nici vorbă - campanie electorală fără protecție. Ziarul arăta în mod obișnuit. Pe nici o pagină vreo avertizare că 80% din conținut este material de campanie electorală pentru PD. Articolele arătau normal, fără nicio avetizare de ”publicitate electorală”. Și totuși, numai a informare publică imparțială nu era. Mă interesez cu privire la legea finanțării campaniilor electorale, codul etic al jurnalistului și nu las evenimentul nesesizat instituțiilor în drept. Voi reveni.
Totuși, pentru cei care nu au avut plăcerea, spicuiesc:
Prima pagină - titlul ”Guvernul vrea să stați acasă la alegeri și la referendum” cu poza lui Tăriceanu. Încheierea de pe pagina întâi este echidistantă și de informare a publicului: ”Și dacă totuși mergeți să alegeți europarlamentarii, liberalii și-au pregătit un loc în față, peste rând, pe buletinele de vot. Cine știe, poate din neatenție scăpați ștampila pe ei”.
Prima pagină - titlu mai micut, cu trimitere în pagina 9 ”Democraţii promit şcoli mai buna, drumuri moderne, reforma statului şi reluarea luptei împotriva corupţiei".
La pagina 9 începutul este apoteotic. Cu un aer de respectabilitate, jurnaliştii profesionişti notează: "Curentul prezintă, începând de astăzi, listele cuprinzând candidaţii propuşi de principalele partide politice româneşti la alegerile pentru Parlamentul European. Deschidem seria acestor prezentări cu lista Partidului Democrat, formaţiunea politică creditată cu cele mai mare şanse de a câştiga - chiar detaşat - aceste alegeri".
În rest pagini întregi cu propagandă pro Băsescu şi PD şi chiar o poză cu Băsescu şi toţi liderii PD în pagina 3.
Au început mizeriile de campanie. Aşteptăm şi alte mizerii de la cei care ne consideră suficient de prosti încât să înghiţim orice.

Vă invit aşadar să comentaţi. Părerile contrare, exprimate civilizat, sunt binevenite.