marți, 7 septembrie 2010

Coruptia si politicile anticoruptie

Vă semnalez apariţia la editura Polirom, în cadrul colecţiei Collegium Politici Publice şi Integrare Europeană, a cărţii mele "Corupţia şi politicile anticorupţie". Mai multe detalii aici. Le mulţumesc domnilor Adrian Miroiu şi Iordan Barbulescu, coordonatorii acestei colecţii, precum şi colegilor de la editura Polirom.


Deşi "dezbaterile" despre măsurile anticorupţie sunt, de ani buni, "subiectul zilei", se pare că cetăţenii şi firmele aleg în mod curent să dea mită pentru a îşi rezolva problemele. Cartea explică, printre multe altele, alegerea corupţiei şi relaţia dintre birocraţie şi corupţie.

Când se plâng de corupţie, toţi "analiştii" dau vina pe birocraţia sufocantă dar legile continuă să fie întocmite neprofesionist, sunt necoordonate şi impun costuri de conformare nejustificate persoanelor fizice şi juridice. Sistemul administrativ este gândit din perspectiva birocraţior (să fie simplu pentru birocraţi) şi nu din perspectiva clienţilor.

Ultimul exemplu ce a determinat o amplă dezbatere publică este relevant: normele metodologice privind plata contribuţiilor sociale pentru veniturile din activităţi independente stabilesc pentru cei care primesc astfel de venituri obligaţia de a completa şi depune lunar trei tipuri de declaraţii pentru a putea apoi plăti contribuţiile (trei plăţi distincte). Sistemul este construit astfel încât birocraţii să aibă costurile cele mai mici de operare, să fie simplu pentru birocraţi, fără a interesa pe cineva care sunt costurile de conformare ale clienţilor/contribuabililor. Sistemul administrativ devine în acest fel complex şi redundant din moment ce autorităţile publice nu doresc să suporte costurile de a se coordona una cu cealaltă (interoperabilitate) ci preferă să transfere aceste costuri clienţilor care umblă cu acelaşi informaţii/date pentru a le depune la mai multe autorităţi publice. În exemplu de faţă, toate informaţiile privind veniturile din activităţile independente ajung, în primă fază, la fisc pentru că persoanele juridice plătitoare de astfel de venituri le declară lunar. În loc ca informaţiile să plece de la fisc la casele de asigurări, la asigurări sociale şi al serviciul public de ocupare, care să impună mai departe persoanele fizice, ceea ce ar fi însemnat costuri pentru birocraţie, mai bine contribuabili să depună încă o dată aceste informaţii la casa de asigurări de sănătate, apoi încă o dată la asigurările sociale, apoi încă o dată la serviciul public de ocupare. Astfel, aceleaşi informaţii ajung de 4 ori în sistem pentru că cele 4 entităţi publice implicate nu doresc să suporte costurile de interoperabilitate.

Din păcate astfel de exemple sunt la tot pasul în sistemul administrativ din România. Răspunsul natural al clienţilor/contribuabililor la această complexitate care le determină costuri mari de bani şi timp (informare, deplasări, efectuarea de plăţi) este mita (o plată unică, mai mică, pentru autoritatea de control).

Soluţiile pe care le propun şi în volumul de faţă sunt: simplificarea administrativă, reducerea poverii administrative, buna reglementare, coordonarea şi scăderea numărului autorităţilor de control.

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.