Pe site-ul ICCV se afla o cercetare interesanta a domnului Marian Vasile „Stiluri de viata in Romania postcomunista”. Citez una dintre concluziile care mi-au atras atentia.
„Putini romani poti fi considerati suficient de relaxati cu privire la satisfacerea nevoilor primare pentru a-si dedica restul de resurse crearii unui stil propriu. Iar daca au gasit acele resurse, putini sunt cei care ajung sa (re)genereze valoare pentru societate. Intr-un mediu nesigur, cu reguli care se schimba des si interpretabile, cu oportunitati putin transparente, se poate ca aceia care pot deveni clasa mijlocie sau motor pentru dezvoltare sociala sa nu fie interesati de acest lucru. Nu ma refer la o ideologie politica aici ci la modalitatile de a actiona pentru atingerea obiectivelor proprii. Un exemplu in acest sens este participarea la programe civice sau comunitare” (p. 208).
As lega aceasta concluzie de o cercetare a Asociatiei Pro Democratia care ne arata ca in jur de 8% din cetateni fac parte dintr-o asociatie sau organizatie care nu le aduce venit, iar cea mai pare parte din cei 8% sunt, de fapt, membri de sindicat sau de partid politic. Exista o asteptare mare pentru schimbare, din moment ce 80% considera ca Romania se indrepta intr-o directie gresita, dar cei care pot da impusul acestei schimbari de substanta nu par a fi „interesati de acest lucru”. Si oricum sunt putini „cei relaxati”. Marian Vasile vorbeste despre un bazin de 15% din populatie, si anume experimentatorii rationalisti. Pentru acestia si pentru cealalta categorie dinamica si educata, viitori antreprenori individualisti, exista riscul fenomenului brain-drain sau al resemnarii sociale.
Indivizii izolati sau pasivi nu pot creste calitatea democratiei in Romania. Calitatea democratiei depinde de relatiile pozitive care se stabilesc intre membri unei comunitati– relatiile de comunicare, incredere, cooperare, ajutor reciproc – si de implicarea cetatenilor în rezolvarea problemelor publice (in procesul de luare a deciziilor). Numai ca „asta e situatia”, „lasa ca merge si asa”, „eu nu pot schimba nimic”.
Structura stilurilor de viata
Izolare informationala si neimplicare civica = 54%
Atemporali 10% (persoane in varsta, cu educatie primara, resurse foarte limitate)
Supravietuitorii in afara comunitatii 22% (casnici, pensionari, agricultori, supravietuiesc din resursele acumulate in timp)
Captivi in spatiul de status 22% (tinerii fara acces la resurse, la inceputul vietii profesionale)
Cei cu sansa de implicare in procese de participare = 46%
Castigatorii tranzitiei 16 % (adulti spre sfarsitul carierei sau pensionari care au depasit cu succes dificultatile trecerii la economia de piata, au un trai decent). „Daca sunt motivati corespunzator pot reprezenta o sursa importanta in programele comunitare: tendinta de participare civica exista intr-o anumita masura in forma latenta”.
Viitorii atreprenori individualisti 15% (elevi si studenti din gospodarii din mediul urban a caror familie duce un trai decent, activi si antreprenoriali) „Au o oarecare probabilitate de a participa civic, desi problemele localitatii nu sunt o prioritate pentru ei: s-ar implica comunitar doar daca ar castiga ceva din acest lucru”.
Experimentatorii rationalisti cu orientare sociala 15% (tineri adulti pana in 49 de ani, venit peste medie, independenti de parinti): „interactioneaza cu foarte multe persoane din categorii diferite si au probabil o retea sociala consistenta si stabila. Au sansele cele mai mari de a participa civic. Au inteles cum sa identifice si sa gestioneze oportunitatile, creand si valoare sociala”.
Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu