Cum a reuşit Agenţia Naţională de Integritate (ANI) să modifice Constituţia printr-un comunicat de presă

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

Azi, 23 octombrie 2012, ar fi fost o zi obişnuită dacă ANI nu ar fi decis să se facă iar de râs singură. ANI s-a mai făcut de râs recent cand i-a absolvit de incompatibilităţi pe judecătorii Curţii Constituţionale tot prin comunicate de presă, fără a avea dosare pe rol. Aşadar, într-un comunicat de presă prin care cheamă la ordine Parlamentul, ANI inserează o frază prin care reuşeşte să dea peste cap Constituţia României şi drepturile omului. ANI zice că “[...] Mircea Diaconu nu mai poate candida pentru o funcţie eligibilă de membru al Parlamentului pe o perioadă de trei ani [...]”. Această frază este ridicolă din doua puncte de vedere: unul juridic şi unul gramatical.

Juridic, drepturile electorale pot fi pierdute, conform Constituţiei (art. 36 şi 37), în câteva situaţii clar precizate:

-         eşti pus sub interdicţie, fiind debil sau alienat mintal;

-         esti condamnat, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale;

-         nu îţi este interzisă prin lege asocierea în partide politice.

Drepturile electorale sunt grantate şi de Convenţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 3), precum şi de Declaraţia drepturilor omului (art. 21).

Cum Mircea Diaconu a fost găsit în incompatibilitate prin rămânerea definitivă a raportului de evaluare al ANI, el nu este pus nici sub interdicţie, nu este nici condamnat penal şi nici nu i se interzice prin lege să se asocieze în partide politice (un alt drept fundamental al omului, la liberă asociere). ANI invocă o prevedere din Legea 176/2010 pe care însa nu o citează cap-coada ci doar ce îi convine. În art. 25 din Legea 176/2010 se spune într-adevăr că persoana “faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică” dar “cu excepţia celor electorale”, adică cu excepţia funcţiilor sau demnităţilor în care poţi accede doar prin alegeri, fiindcă leguitorul ştia că nu poţi să îi iei un drept fundamental consfinţit de Constituţie unui om oricum ai tu chef. Totuşi, ANI reuşeşte să modifice Constituţia printr-un comunicat de presă în speranţa că se vor găsi destui analisto-jurnalişti care să disemineze prostia în rândul publicului.

Gramatical textul este şi mai ridicol. În limba română, cuvântul eligibil înseamnă “care întruneşte condiţiile spre a fi ales într-o funcţie sau într-un organ reprezentativ”. Aşadar funcţia nu poate fi eligibilă ci doar candidatul. Poate că în loc de funcţie eligibilă au vrut să spună funcţie electivă (adică “bazat pe alegere; care se face, se acordă prin alegere”).

În sfârşit, pană la urmă ANI a dat doar trei comunicate de presă aiurea anul asta prin care se sugerau subtil chestiuni politice. Cum am putea noi din atâta lucru să acuzăm ANI că joacă pe lângă lege?

Comunicatul ANI merita citit aici

Statul de drept ţăndări şi ipocrizia în RO

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

 

A fost nevoie de acutizarea crizei politice pe perioadă sine die pentru ca să ne dăm seama de ceea ce era evident înca din ianuarie: statul de drept în RO este ţăndări, şi asta nu din cauza “loviturii de stat din iunie/iulie 12”.

UE şi Comisia Europeană s-au încăpăţânat să ascundă “problema” sub pres, fiind la un pas să închidă MCV de atâtea progrese.

Statul de drept e adio în primul rand din cauza ipocriziei liderilor din toate sferele sociale, inclusiv ongiştii, febleţea mea. Totul în RO se judecă prin prisma interesului propriu: dacă au comis-o ai mei (cei cu care ţin sau care mă întreţin), nu e ceea ce pare, doar ceea au facut adversarii prietenilor mei e ilegal. Aşa a ajuns să se relativizeze orice, absolut orice. S-a relativizat numărarea voturilor în Parlament, s-a relativizat dreptul penal, s-a relativizat până şi plagiatul. Câteva exemple, veţi cere...

Luptătorii anticorupţie urlă de 8 ani să nu se schimbe modalitatea de numire a procurorului-sef DNA/procurorului general, dar, imediat ce s-au schimbat prietenii lor de la guvernare au constatat că procedura e lipsită de transparenţă şi trebuie schimbată. La îmbrânceală, chiar Comisia Europeană a picat în aceasta capacană a ipocriziei şi a cerut RO schimbarea procedurii, după ce raport după raport a solicitat păstrarea ei.

Atunci când Avocatul Poporului a fost numit cu cântec s-a tăcut discret pentru că era de-al nostru, când a fost dat jos la fel de abuziv pe cât a fost numit, a fost lovitură la adresa instituţiilor statului. Comisia Europeană nu a zis nimic la numire dar la demitere s-a gândit ce bine ar fi să fie bine (să fie numită o personalitate independentă).

Când suntem în opoziţie condamnăm plagiatul celor care se refugiază la putere dar când ajungem la putere constatăm că nu există suficiente dovezi în faţa unui plagiat.

Când şeful fiscului este la putere acesta este un partener de dialog împotriva evaziunii fiscale şi procurorii nu îl întreaba nimic, imediat ce păraseşte postul este acuzat că patrona sistemul de evaziune fiscală din RO.

Procurorii dau înregistrări şi stenograme pe surse pentru a manipula opinia publica, CSM adoptă ghiduri prin care se interzic astfel de acţiuni iar inspecţia judiciară nu găseşte pe nimeni vinovat şi oricum nimănui care se dă lovit în statul de drept nu-i pasă.

Dacă ANI pare că lucrează ceva, mai bine închidem ochii atunci când face dosare la comandă/din răzbunare, dă comunicate de presă depre nevinovăţia unuia în abenţa unui dosar pe rol sau face matrapazlâcuri cu banii publici.

Personajul comun al dosarelor Flota şi Mihăileanu este port drapelul democraţiei şi luptei anticorupţie pentru intelectualii numiţi în funcţie de respectivul.

Astfel de exemple sunt mii doar în ultimii 12 ani (să luam ca reper “anul 2000, atunci când nu vom mai fi copii”, pentru cunoscători).

Deciziile se iau în funcţie de persoana implicată şi de statutul ei. Instituţiile nu numai că nu funcţioneaza impresonal dar sunt şi folosite fără ruşine în interes propriu. Regulile sunt schimbate în funcţie de persoane şi interese de moment. Astfel se ajunge la situaţii comice: cei care au propus creşterea competenţelor Curţii Constituţionale, denunţă acum acest act neconstituţional. Explicaţia e simplă: gândirea pe termen lung şi în interes naţional e o raritate. Nimeni nu pare dispus să accepte faptul că trebuie să respectăm regulile şi atunci când sunt în defavoarea noastră aşa cum le respectăm atunci când sunt în favoarea noastră. Acest principiu de minimă igiena democratică, bazat pe evidenţa simplă că “roata se întoarce”, ne este cu totul străin. Trăim la prezentul continuu şi nu învăţăm nimic, niciodată.

Cel mai elocvent exemplu pentru starea în care se află statul de drept sunt deciziile Curţii Constituţionale – un lung sir de suferinţe logice de la o decizie la alta pentru a acomoda Constituţia cu imperativul politic de moment. Uitaţi-vă doar la jurprudenţa privind schimbarea preşedinţilor celor două Camere, uitaţi-vă la jurisprudenţa privind confiscarea averii ilicite etc Curtea inventează şi adaugă la Constituţie pentru că a ajuns arbitrul ultim al unui joc distructiv, numit spoiala statului de drept.

Cetăţenii gândesc, trăiesc şi votează cu teamă la ziua de mâine, bomdardaţi cu sloganuri.

E inutil să ne întrebăm cine este de vină sau care este soluţia. Poate ar fi util însă să nu mai fim ipocriţi, dacă se poate... Chiar nu suntem toţi proşti.

Raportul de tara iulie 2012 (episodul 1): Ce se intampla cu banii obtinuti din coruptie?

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

 Haideti sa citim raportul tehnic (in engleza). Si sa vedem, pentru inceput ce se intampla cu banii din coruptie.

1. Prejudiciile din coruptie nu sunt recuperate (personajele sunt condamnate la inchisoare dar raman cu banii). Anul trecut s-au confiscat pe hartie din coruptie 320,000 Euro dar nu se stie daca ANAF a si vazut banii la fata!!! 

"Dissuasiveness of judicial action also relies on the effective pursuit, seizure and confiscation of criminal assets. During 2008-2011, DNA estimated damages of €1.13 billion in cases that reached the courts. The prosecutors seized during the reference period assets worth €532 million. In 2011, DNA issued seizure orders for assets worth €212 million and effectively seized €167 million. In the same year, the courts ordered convicted defendants to pay €33.3 million in damages to public authorities and state owned companies. €14.7 million was voluntarily returned by defendants during investigations or trials, whilst a further €1.9 million have been returned to the bribe givers who denounced the bribery act.114 However aside from these compensations to civil parties, in corruption case the courts ordered the confiscation of just €320,000. Furthermore, no information is available on the amounts actually recovered by the fiscal authorities. Overall, the track record on asset recovery in the courts appears to fall short of expectations."

2. Daca iti transferi banii din coruptie pe numele altuia (ruda sau prieten), statul nu are ce sa iti faca (si nici in viitor nu pare a avea) 

"Third-party confiscation remains problematic and with no common vision of practitioners of how to deal with it. The Constitutional provision according to which the licit origin of property is presumed further contributes to a non-unitary practice and cautious approach towards other forms of confiscation. Whilst ANI can assist, and has assisted DNA to pursue unjustified wealth of public officials, ANI cannot follow assets transferred to third parties, nor independently freeze assets."

3. Chiar si pe hartie se confisca foarte putina avere nejustificata, pentru ca de vazut banii nici nu se pune problema. 

"The Courts have confirmed the existence of unjustified wealth in just four cases. In addition, whilst they had ordered the confiscation of assets totalling 1.1 million EUR in these cases, it is not yet clear whether these confiscation orders have been enforced".

Din episoadele urmatoare: (in)existenta avertizorilor de integritate, (in)eficacitate sistemului de sanctionare disciplinara, (inutila) sactionare penala a conflictului de interese, (i)relevanta consilierii de etica etc

De ce condamnarea lui Adrian Năstase a generat valuri de bucurie pe FB?

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

Stirea zilei este că Adrian Năstase a fost condamnat, alături de alte 4 persoane, în primă instanţă la 2 ani de închisoare, interzicerea unor drepturi şi plata unor despăgubiri civile. Va urma probabil un recurs.
Acesta este unul dintre dosarele de mare corupţie alături de multe altele care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Am încredere că judecătorii vor ajunge în toate aceste cazuri la decizii finale, unele de condamnare, altele de achitare. Important este ca justiţia să se pronunţe într-un termen rezonabil, ca toate suspiciunile de corupţie să fie investigate şi judecate de magistraţi independenţi şi competenţi. Important este ca probele să primeze şi nu persoana iar fiecare caz să fie judecat după specificul său. Important este ca justiţia să fie imparţială şi profesionistă. Am încredere că 3 sau 5 judecători experimentaţi, profesionişti nu pot da decât sentinţe legale şi corecte. Speţa lui Adrian Năstase pare a fi fost una deosebit de complexă după numărul de martori şi ţinând cont că un judecător din complet a şi formulat o opinie separată.
Ceea ce m-a surprins neplăcut a fost valul de bucurie sinceră, amestecată cu ură faţă de Adrian Năstase, cu care a fost intâmpinată ştirea pe facebook. Si asta de la oamenii cărora Adrian Năstase nu le făcuse personal nimic şi care altfel se delimtează de orice poziţie care ar putea fi interpretată ca partizană. O ură mocnită, personalizată faţă de persoana Adrian Năstase a explodat. Mă întreb de ce?
Am fost printre cei care am cerut public în 2005 şi 2006 ca Adrian Năstase să răspundă într-un cadru legal acuzaţiilor de corupţie. Am redactat şi semnat, la CRJ, numeroase sesizări pe numele diverşilor demnitari ai PSD şi ai altor partide - miniştii, primari, consilieri judeţeni etc. De pildă, cazul de avere ilicită a lui Dan Ioan Popescu. Am criticat de foarte multe ori conducerile unor instituţii publice - Agenţia Naţională de Integritate, Ministerul Justiţiei etc. De fiecare dată nu am făcut asta din ură sau cu resentiment ci având credinţă că fiecare trebuie să răspundă legal pentru ceea ce face, că legea trebuie pusă în aplicare. În foarte multe cazuri, sesizările au fost acceptate. Cu toate acestea nu am nutrit faţă de nimeni ura gratuită pe care o văd expusă azi pe facebook. Mă întreb de ce?
Cred că sentimentele sincere de pe facebook pot fi descrise la intersecţia dintre "discursul urii" şi "tragerea în ţeapă".

Interviu Romania Libera

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

"RL Cum ar arăta un bun mecanism pentru confiscarea averilor nejustificate?
R.N. CRJ a propus de la bun început ca activitatea de control a averilor să fie făcută de Fisc, aşa cum se întâmplă în toate statele europene.
Fiscul are instrumentele prin care poate să compare stilul de viaţă şi proprietăţile deţinute cu veniturile impozabile. Atunci când constantă mari diferenţe nejustificabile, de sute de mii, milioane de euro, fiscul poate cere oricărei persoane să aducă dovada veniturilor impozabile.
Politicienii nu mai scapă justificând că au primit banii cu împrumut de la rude sau prieteni, pentru că fiscul poate să îi controleze şi pe respectivii pentru a vedea de unde au avut banii pe care i-au împrumutat.
Pe termen lung un astfel de mecanism ar putea prelua comptenţele ANI în acest domeniu.
RL Cum ar putea fi îmbunătăţită activitatea fiscului, astfel încăt să poată îndeplini un asemenea scop?
RN: Pe de o parte, ar trebui să fie schimbat modul de numire în funcţie: faci o comisie de concurs, în care aduci şi experţi europeni şi evaluezi obiectiv candidaţii. Concurenţii ar trebui să poată fi şi din străinătate, nu doar români, important fiind profesionalismul lor.
Totodată, sunt necesare stabilitatea legislativă, crearea unei baze de date care să ofere declaraţiile fiscale din ultimii 5-7 ani, precum şi corelarea bazelor de date existente.
Pe de altă parte, la sfârşitul lui 2010 salutam iniţiativa fiscului de a lansa un departament care să studieze declaraţiile de avere ale bogaţilor României. A fost o declaraţie dată în preajma Crăciunului, şi de Crăciun a rămas - nici până astăzi nu am constatat vreun demers al departamentului respectiv".

Mai multe pe site-ul Romania Libera

Decizie de confiscare a 1 milion de euro din averea lui Dan Ioan Popescu

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

Acest caz a fost sesizat Parchetului General de către CRJ în 2005. Decizia nu este una irevocabilă, urmând cel mai probabil un recurs. Povestea cazului este prezentată pe blogul CRJ. Cred că in problema averii ilicite/nejustificate suntem încă în faza de început. Cadrul legal nu este suficient de consolidat şi de clar existând probleme de constituţionalitate, care vor ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu. Problema de constituţionalitate privind verificarea averii, apărută în 2010, poate oricând să revină pe agendă întrucât soluţia reînfiinţării Comisiilor de Cercetare a Averilor a fost una de avarie. Subiectul construirii unui cadru legal adecvat controlul şi confiscării averilor rămâne deschis...

Noul pachet de măsuri anticorupţie al Uniunii Europene

În data de 6 iunie 2011, Comisia Europeană a anunţat o implicare mai puternică a Uniunii în lupta împotriva corupţiei.

Comunicatul de presă "Commission fights corruption: a stronger commitment for greater results" poate fi citit aici.

Ce aduce nou iniţiativa Comisiei faţă de cadrul deja existent, în condiţiile în care 4 din 5 cetăţeni europeni consideră corupţia ca o problemă principală în statele lor:

1. Raportul Anti-Corupţie al Uniunii Europene
Toate statele U.E. vor fi monitorizate şi evaluate o dată la doi ani de către Comisia Europeană în privinţa măsurilor de luptă împotriva corupţiei. Primul raport este prevăzut pentru 2013. Raportul va avea drept surse atât mecasnimele de monitorizare deja existente ale UN, GRECO, OECD, CoE cât şi rapoartele societăţii civile.
2. Comisia va propune noi reguli privind confiscarea bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni, o strategie pentru îmbunătăţirea investigatiilor in domeniul criminalitatii financiare, un plan de actiune pentru o mai buna organizare a datelor statistice din domeniul infracţiunilor şi o strategie de combatere a fraudei ce afectează interesele financiare ale U.E.
3. Dezvoltarea cooperării judiciare şi poliţineşti între statele membre UE în domeniul formării profesionale continue.
4. Noi reguli privind achiziţiile publice, standardele de contabilitate şi audit pentru companii.
5. Evaluarea politicilor anticorupţie va fi inclusă în procesul de extindere al UE şi în politică de vecinătate.

Transparency International a salutat aceasta iniţiativă a UE - "Transparency International welcomes new European Commission anti-corruption package"

Legislatia Uniunii Europene in domeniul prevenirii si combaterii coruptiei poate fi accesata de aici.

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.