De ce condamnarea lui Adrian Năstase a generat valuri de bucurie pe FB?

Punctele de vedere exprimate în acest articol sunt opinii personale si nu reprezintă pozitii oficiale ale instituțiilor publice sau private cu care autorul are relații contractuale.

Stirea zilei este că Adrian Năstase a fost condamnat, alături de alte 4 persoane, în primă instanţă la 2 ani de închisoare, interzicerea unor drepturi şi plata unor despăgubiri civile. Va urma probabil un recurs.
Acesta este unul dintre dosarele de mare corupţie alături de multe altele care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Am încredere că judecătorii vor ajunge în toate aceste cazuri la decizii finale, unele de condamnare, altele de achitare. Important este ca justiţia să se pronunţe într-un termen rezonabil, ca toate suspiciunile de corupţie să fie investigate şi judecate de magistraţi independenţi şi competenţi. Important este ca probele să primeze şi nu persoana iar fiecare caz să fie judecat după specificul său. Important este ca justiţia să fie imparţială şi profesionistă. Am încredere că 3 sau 5 judecători experimentaţi, profesionişti nu pot da decât sentinţe legale şi corecte. Speţa lui Adrian Năstase pare a fi fost una deosebit de complexă după numărul de martori şi ţinând cont că un judecător din complet a şi formulat o opinie separată.
Ceea ce m-a surprins neplăcut a fost valul de bucurie sinceră, amestecată cu ură faţă de Adrian Năstase, cu care a fost intâmpinată ştirea pe facebook. Si asta de la oamenii cărora Adrian Năstase nu le făcuse personal nimic şi care altfel se delimtează de orice poziţie care ar putea fi interpretată ca partizană. O ură mocnită, personalizată faţă de persoana Adrian Năstase a explodat. Mă întreb de ce?
Am fost printre cei care am cerut public în 2005 şi 2006 ca Adrian Năstase să răspundă într-un cadru legal acuzaţiilor de corupţie. Am redactat şi semnat, la CRJ, numeroase sesizări pe numele diverşilor demnitari ai PSD şi ai altor partide - miniştii, primari, consilieri judeţeni etc. De pildă, cazul de avere ilicită a lui Dan Ioan Popescu. Am criticat de foarte multe ori conducerile unor instituţii publice - Agenţia Naţională de Integritate, Ministerul Justiţiei etc. De fiecare dată nu am făcut asta din ură sau cu resentiment ci având credinţă că fiecare trebuie să răspundă legal pentru ceea ce face, că legea trebuie pusă în aplicare. În foarte multe cazuri, sesizările au fost acceptate. Cu toate acestea nu am nutrit faţă de nimeni ura gratuită pe care o văd expusă azi pe facebook. Mă întreb de ce?
Cred că sentimentele sincere de pe facebook pot fi descrise la intersecţia dintre "discursul urii" şi "tragerea în ţeapă".